Prima seară. Emoții din nou. Vorbisem cu oamenii din Sinaia, aflaseră cine suntem și ce vrem să facem. Dar oare avea să vină cineva din cei cu care vorbisem?

Știam ce vrem să facem, activitate cu activitate. Speram doar că vom avea și cu cine să facem activitățile planificate.

Mai 10 minute. Dar apăruseră deja primii oameni în curtea fostei fabrici Paltim, trei femei și șase copii care veneau agale spre Basca. Încetul cu încetul au apărut și alții. Oameni din cartier, prieteni, cunoscuți.

Am început cu un joc de încălzire, conceput pentru ca lumea să se destindă și să se cunoască. Fiecare trebuie să-și spună numele și să enunțe o calitate: Victor vesel, Ana alintată, Daria delfin, Rebeca rățușca, Florentina floare, Geta grațiosă, Roxana rățușca, Mara mare, Oana oac, Lorena loială, Ana ambițioasă, Ami amabilă, Uca utilă, Alexandra activă, Arnold astăzi, Florica floare, Ali awesome, Ahmed actor, Betty pisică, Veda volubilă.

Atmosfera a început să se destindă și oamenii, care până atunci stăteau în mici grupuri de cunoscuți, au început să interacționeze mai mult. Copiii au început să râdâ.

Au urmat alte jocuri de teatru. De concentrare, de coordonare. Apoi un fel de excercițiu bazat pe speed-dating – mergi pe la fiecare om și află în câteva minute ce-i place sau ce nu-i place. Sau ambele. Sau doar vorbește cu el.

Ana a aflat că Floricăi îi place să călătorească și să mănânce cartofi prăjiți și nu-i place deloc să fie mințită. Florica a aflat despre Ana că-i plac copiii și teatrul, și nu-i place să fie mințită. Uca a aflat de la Ahmed că nu-i plac mincinoșii și ca îi place România. Oana a aflat despre Arnold că îi place să meargă pe bicicletă și îl deranjează oamenii rasiști, anti-semiți, homofobi dar și faptul că primăria intenționează să cheltuiască 2 milioane euro pe o fântână în Parcul Botanic, în loc să îi cheltuie pe partea de social. Arnold a aflat că Oanei îi place să-i fie recunoscută munca și că nu-i place să audă minciuni. Lore a aflat de la Florentina că îi place să-și plimbe câinele și chestii care să nu-i placă n-are. Rebecăi îi place să stea pe tabletă și urăște să stea închisă în casă. Vedei îi place să danseze, dar nu suportă muzica populară. Dariei îi place să se joace. Lorenei îi place să călătorească. Ami iubește teatrul, cititul și călătoriile și nu suportă negativismul. Getei îi place să aibă grijă de copii și nu-i place să călătorească. Lui Betty îi place scena românescă de rap, dar nu Cheloo, și nu îi place aroganța. Lui Victor nu-i place căldura.

Stânjeneala de la început dispăruse. Activiști, copii, refugiați, oameni din cartier vorbeau acum de parcă se știau de mult timp, deși era pentru prima oară când se văzuseră în viața lor.

Am luat cina împreună și, după o sesiune de feedback unde am încercat să identificăm cât mai bine nevoile oamenilor, ne-am spus noapte bună. Le-am spus că îi așteptăm săptămâna viitoare, dar oare câți dintre cei care au promis că vor veni aveau să apară?

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.